Dor de mine

Am inceput blogul asta in stilul sentimental ce-mi era atat de caracteristic inainte. Dar screw that !!  Nu mai sunt fetiscana ce visa la cai verzi pe pereti si nici tampita ce credea ca barbatii pot fi “imblanziti” cu dragoste. Nu mai pun botul la faze de genul “Am nevoie sa ma regasesc” si nici nu stau sa ascult explicatii fantasmagorice despre cat rau i-a facut cea de dinainte si cum are nevoie sa fie mangaiat !! Fuck that !! Exista psihologi ca sa te trateze. Eu sunt aici, acum si cer totul. Daca ma vrei, bine… daca nu, ia urmatorul tren.

De ce noi, femeile, trebuie sa salvam mereu relatia ?? De ce trebuie sa suportam tot felul de porcarii in numele iubirii si iertarii ?? De ce trebuie sa intelegem ca ei sunt diferiti si o mica aventura nu a insemnat nimic ?? Cel mai rau e ca nici nu am trecut prin asta ca sa am ocazia sa ma razbun cu un pumn bine plasat. Dar mi-as fi dorit ! Era mai bine decat sa stau si sa ma intreb :” Ce naiba s-a intamplat ? Ce sa aleg ? “. Prefer sa am ceva care sa-mi alimenteze furia decat sa ma gandesc ca poate asta mai merita o sansa !! Si revin la aceeasi intrebare: de ce noi, femeile, trebuie sa luptam mai mult ??

Si de ce pentru noi, relatia inseamna mult mai mult decat pt ei ? De ce ne punem viata de dinainte pe “freeze” ca sa fie bine ?? De ce ei se pot distra pe cand noi trebuie sa avem grija sa nu iscam conflicte ?? De ce noi nu putem sa fim inca admirate si curtate pe cand la ei e un “must” sa fie cat mai macho ?? Bullshit !!

Sa gandesti cu inima e o mare porcarie !! Mare de tot.